15 ianuarie, Ziua Poetului National al Romanilor, Mihai Eminescu si Ziua Culturii Romane

Astăzi se împlinesc 163 de ani de la naşterea Luceafărului literaturii române, poetul national al Romanilor,Mihai Eminescu.

Poetul s-a născut la 15 ianuarie, 1850, în satul Botoşani.Născut ca Mihai Eminovici, a fost un poet, prozator şi jurnalist român, considerat de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.De ziua sa, Evenimentetulcea propune spre lecturare romanilor care sunt departe de Tara una din poeziile sale: 

LUCEAFARUL A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamâni, Îi cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle. Si cât de viu s-aprinde el În orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o sa-i apara. ������������ * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesând cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mânile pe piept, I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batând închisi Pe fata ei întoarsa. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adânc în vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspina: � O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori în jos, luceafar blând, Alunecând pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza! El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost cazut În cercuri se roteste, Si din adânc necunoscut Un mândru tânar creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mâna un toiag Încununat cu trestii. Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara � Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara.  youtube : Luceafarul