Pentru cei care înnoptau în Tulcea, pe la 1870, șansele de a deveni înger erau destul de mari. Motivele de a rămâne în orașul de pe malul Dunării, peste noapte, erau de mai multe feluri, dar se legau mai întotdeauna de piroscaful societății de navigație Lloyd Austriaco, ce asigura transportul pasagerilor între Galați și Constantinopol.
De obicei, făcea stație la Tulcea jumătate de oră, pentru pasageri, mărfuri și poștă, dar uneori rămânea peste noapte, din cauza vremii, a vreunei defecțiuni la motoare sau scandal la bord. Într-una din aceste situații, călătorul obișnuit, curios și plictisit, de pe bastimentul Lloyd Austriaco, nu-i rămânea altceva de făcut decât să coboare pe chei, să facă un mic tur de Bazar și apoi să alunge plictisul și țânțarii cu un pahar de șnaps. În funcție de grosimea pungii, putea alege o locandă cu ștaif și pretenție de restaurant din centrul orașului sau, pentru cei mai aventuroși, una din speluncile din chirpici și acoperite cu stuf, aflate printre magaziile de cereale din Portul tulcean. Aici, printre marinari, hamali și pescari putea să dea peste cap un pahar în cea mai autentică atmosferă locală. Dacă avea puțin noroc (sau ghinion) la masă avea companioni și 2-3 lipoveni zdraveni, cu bărbi roșcate și ochi albaștri, ce îl îmbiau să lase deoparte paharul cu vin alb-gălbui, ca apele Dunării toamna și să încerce votca lor, adusă de la Odessa. detalii,sursa: mistereledunarii.wordpress.com http://mistereledunarii.wordpress.com/2014/03/01/tulcea-inger-cazut/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu